A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
CANIBALIC
Termen utilizat pentru a desemna relatiile de obiect si fantasmele corelative activitatii orale, prin asemanarea cu canibalismul practicat de anumite populatii. Termenul exprima metaforic diferitele dimensiuni ale incorporarii orale: dragoste, distrugere, conservare interioara si insusirea calitatilor obiectului. Uneori se vorbeste de stadiul canibalic ca echivalent al stadiului oral sau, mai exact, ca echivalent al celui de al doilea stadiu oral descris de Abraham (stadiul sadic-oral).
CATARSIS
Eliberarea ideilor, gândurilor şi a materialelor represate din inconştient, însoţită de un raspuns emoţional şi de o eliberare a tensiunii. Frecvent observata în timpul tratamentului, atât individual, cât şi de grup, poate apărea de asemenea în afara terapiei.
CATHARTICA (METODA CATHARTICA)
Metoda de psihoterapie care are drept efect terapeutic o „curatare” (catharsis), o descarcare adecvata a efectelor patogene. Cura permite subiectului sa evoce si chiar sa retraiasca evenimentele traumatice de care sunt legate aceste afecte, ceea ce le asigura abreactia. Din punct de vedere istoric, „metoda cathartica” tine de perioada (1880-1895) cand terapia psihanalitica se defineste progresiv pornind de la tratamentele realizate sub hipnoza.
CAZ-LIMITA
Termen utilizat cel mai adesea pentru a desemna afectiuni psihopatologice situate la limita dintre nevroza si psihoza, in special schizofreniile latente care prezinta simptomatologie cu aspect nevrotic.
CENZURA
Functie care tinde sa interzica dorintelor inconstiente si formatiunilor care deriva din acestea accesul la sistemul preconstient-constient.
CLIVAJ AL EULUI
Termen folosit de Freud pentru a desemna un fenomen cu totul deosebit pe care l-a constatat mai ales in fetisism si psihoze: coexistenta, in cadrul eului, a doua atitudini psihice fata de realitatea exterioara in masura in care aceasta rezista unei exigente pulsionale; una tine cont de realitate, cealalta refuza realitatea respectiva si o inlocuieste cu un produs al dorintei. Aceste atitudini coexista fara a se influenta reciproc.
CLIVAJ AL OBIECTULUI
Mecanism descris de Melanie Klein si considerat de ea ca apararea cea mai primitiva impotriva angoasei: obiectul, vizat de pulsiunile erotice si distructive, este scindat intr-un obiect „bun” si un obiect „rau”, care vor avea destine relativ independente in jocul introiectiilor si al proiectiilor. Clivajul obiectului este activ in special in pozitia paranoid-schizoida, in care se refera la obiecte partiale. El se regaseste in pozitia depresiva, unde se refera la obiectul total. Clivajul obiectelor este insotit de un clivaj corelativ al eului in eu „bun” si eu „rau”, eul fiind constituit pentru scoala kleiniana in primul rand din introiectii ale obiectelor.
CLOACALA (TEORIE CLOACALA)
Teorie a copilului care nu cunoaste distinctia dintre vagin si anus: femeia nu poseda decat o cavitate si un orificiu, confundat cu anusul, prin care se nasc copiii si se realizeaza coitul.
CLORPROMAZINA
Un derivat de fenotiazina utilizat în primul rând ca un agent antipsihotic şi în tratarea simptomelor de greaţă şi vărsături. Medicamentul a fost sintetizat în 1950 şi a fost folosit în psihiatrie pentru prima dată în 1952. În prezent, clorpromazina este unul dintre cele mai utilizate medicamente in practica medicală.
COGNITIE
Proces mental de cunoaştere şi de a deveni conştient. Una dintre funcţiile ego-ului, este strâns asociată cu judecata. Grupurile care studiaza propriile procese si dinamica folosesc mai mult cogniţia decat grupurile care subliniaza emotiile.
COMPENSARE
Mecanism de aparare conştient sau de obicei inconştient prin care o persoană încearcă să contrabalanseze o deficienta imaginara sau reala, fizica, psihologica sau ambele.
COMPLEX
Ansamblu organizat de reprezentari si amintiri cu mare intnsitate afectiva, partial sau total inconstiente. Un complex se formeaza pe baza relatiilor interpersonale din istoria infantila; el poate structura toate nivelurile psihologice: emotii, atitudini, comportamnte adaptate.
COMPLEX DE CASTRARE
Complex centrat pe fantasma castrarii, care ofera un raspuns problemei puse copilului de diferenta anatomica dintre sexe (prezenta sau absenta a penisului): aceasta diferenta este atribuita taierii penisului la fetita. Structura si efectele complexului catrarii sunt diferite la baiat si la fata. Baiatul se teme de castrare ca de realizarea unei amenintari paterne ca raspuns la activitatile sale sexuale; de aici rezulta pentru baiat o intensa teama de castrare. La fata, absenta penisului este resimtita ca un prejudiciu pe care ea incearca sa-l nege, compenseze sau repare. Complexul castrarii se afla in stransa relatie cu complexul Oedip si in special cu functia interdictiva si normativa a acestuia.
COMPLEX DE INFERIORITATE
Termen care isi are originea in psihologia adleriana; el desemneaza, intr-un mod foarte general, ansamblul de atitudini, reprezentari si comportamente care sunt expresii mai mult sau mai putin deghizate ale sentimentului de inferioritate sau ale reactiilor acestiua.
COMPLEXUL ELECTRA
Termen utilizat de Jung pentru a desemna varianta feminina a complexului Oedip, pentru a marca existenta unei simetrii la cele doua sexe, mutatis mutandis, a atitudinii fata de parinti.
COMPLEXUL OEDIP
Ansamblu organizat de dorinte amoroase si ostile pe care copilul le resimte fata de parintii sai. In forma numita pozitiva, complexul se prezinta ca in legenda despre Oedip rege: dorinta ca rivalul care este personajul de acelasi sex sa moara si dorinta sexuala fata de personajul de sex opus. In forma sa negativa, situatia apare inversata: iubire pentru parintele de acelasi sex si ura geloasa fata de parintele de sex opus. De fapt, aceste doua forme se regasesc in grade diferite in forma numita completa a complexului Oedip. Dupa Freud, complexul Oedip atinge intensitate maxima intre 3 si 5 ani, in timpul fazei falice; declinul sau marcheaza intrarea in perioada de latenta. La pubertate cunoaste o reactivare si este depasit cu mai mult sau mai putin succes printr-un tip particular de alegere de obiect. Complexul Oedip joaca un rol fundamental in structurarea personalitatii si in orientarea dorintei umane. Psihanalistii il considera axa de referinta majora a psihopatologiei, incercand sa determine pentru fiecare tip patologic modalitatile sale de manifestare si de rezolvare. Antropologia psihanalitica incearca sa regaseasca structura triunghiulara a complexului Oedip, a carei universalitate o afirma, in culturile cele mai diverse si nu doar in cele in care predomina familia de tip european.
COMPLEX PATERN
Termen folosit de Freud pentru a desemna una dintre dimensiunile majore ale complexului Oedip: relatia ambivalenta fata de tata.
COMPULSIE LA REPETITIE
A. La nivelul psihopatologiei concrete, proces incoercibil si de origine inconstienta, prin care subiectul se plaseaza activ in situatii neplacute, repetand astfel experiente vechi, fara a-si aminti de prototipul lor; dimpotriva, subiectul are impresia foarte puternica ca este vorba de ceva pe deplin motivat in actualitate.
B. La nivelul elaborarii teoretice pe care i-o da Freud, compulsia la repetitie este considerata un factor autonom, ireductibil in ultima analiza la o dinamica conflictuala axata doar pe jocul principiului placerii si al principiului realitatii. Ea este pusa esential in legatura cu caracterul cel mai general al pulsiunilor, si anume, caracterul lor conservator.
CONDENSARE
Una dintre principalele modalitati de functionare a proceselor inconstiente: o reprezentare unica exprima ea singura mai multe lanturi asociative la a caror intersectie se situeaza. Din punct de vedere economic, ea este in acest caz investita cu energii care, legate de aceste diferite lanturi, vin sa i se adauge.
Condensarea e activa la nivelul simptomului si, in general, in diferite formatiuni ale inconstientului. Cel mai clar se evidentiaza in vis.
Ea se traduce prin faptul ca, in comparatie cu continutul sau latent, continutul manifest al visului este laconic: el constituie o traducere abreviata a continutului latent. Condensarea nu trebuie totusi asimilata unui rezumat: desi fiecare element manifest este determinat de mai multe semnificatii latente, invers, fiecare din acestea poate fi prezenta in mai multe elemente; pe de alta parte, elementul manifest nu reprezinta sub acelasi raport fiecare din semnificatiile din care deriva, astfel incat, el nu le subsumeaza unui concept.
CONDITIONARE
Procedură conceputa pentru a modifica comportamentul potenţial. Există două tipuri principale de conditionare: clasica si operanta. Conditionarea classica sau Pavloviana presupune perechi de stimuli, unul adecvat, cum ar fi oferirea de alimente unui câine pentru a produce salivaţie, si celalalt inadecvat, cum ar fi un sunet de clopot, care în sine nu are un efect asupra salivaţiei. După ce stimulii au fost împerecheati de mai multe ori, câinele răspunde la stimulul inadecvat (de clopot) de la sine. În conditionarea operanta, o activitate dorita este întărită printr-o recompensa data subiectului de fiecare data cand efectueaza actul. Ca rezultat, activitatea devine automata, fără a fi nevoie de o intarire ulterioara.
CONFABULATIE
Umplere inconstienta a lacunelor de memorie imaginind experienţe care nu au nici o baza reala. Este comună în sindroame organice ale creierului.
CONFLICT PSIHIC
In psihanaliza, se vorbeste de conflict atunci cand, in subiect, se confrunta exigente interne contrare. Conflictul poate fi manifest (intre o dorinta si o cerinta morala, de exemplu, sau intre doua sentimente opuse) sau latent, acestea din urma putand sa se exprime intr-un mod deformat in conflictul manifest si sa se traduca mai ales prin formarea de simptome, prin tulburari de comportament sau de caracter, etc. Psihanaliza considera conflictul ca fiind constitutiv pentru fiinta umana, si aceasta in diferite perspective: conflict intre dorinta si aparare, conflict intre diferitele sisteme sau instante, conflict intre pulsiuni, in sfarsit conflict oedipian, in care nunumai ca se confrunta dorinte contrarii, dar in care acestea se lovesc de interdictie.
CONFRUNTAREA
Actiune de anunţare a unei persoane cum sta în legătură cu el, ceea ce experimenteaza şi cum este perceput. Folosit în spirit de implicare profunda, aceasta tehnica este un instrument puternic pentru a schimba relatii; folosit ca o încercare de a distruge o alta persoană, poate fi dăunătoare. În terapia de grup şi individuala, valoarea confruntarii este probabil stabilită de terapeut.
CONSTRUCTIE
Termen propus de Freud pentru a desemna o elaborare a analistului mai larga si mai departata de material decat interpretarea si destinata in primul rand reconstituirii unei parti din istoria infantila a subiectului atat sub raportul faptelor reale, cat si sub raportul fantasmelor.
CONSTIENTA/CONSTIINTA
A. In sens descriptiv: calitatea momentana ce caracterizeaza perceptiile externe si interne in cadrul ansamblului fenomenelor psihice.
B. Conform teoriei metapsihologice a lui Freud, constiinta este functia unui sistem, sistem perceptie-constiinta (Pc-Cs). Din punct de vedere topic, sistemul perceptie-constiinta este situat la periferia aparatului psihic, primind informatii atat din lumea exterioara, cat si din lumea interioara, adica senzatii care se inscriu in seria neplacere-placere si reviviscentele mnezice. Adesea, Freud leaga functia perceptie-constiinta de sistemul preconstient, desemnat atunci ca sistem preconstient-constient (Pcs-Cs). Din punct de vedere functional, sistemul perceptie-constiinta se opune sistemelor de urme mnezice care constituie inconstientul si preconstientul: la nivelul sau, nici o excitatie nu lasa urme durabile. Din punct de vedere economic, el se caracterizeaza prin faptul ca dispune de o energie care se misca liber, apta de a suprainvesti un anumit element(mecanismul atentiei). Constiinta joaca un ol important in dinamica conflictului (evitare constienta a dezagreabilului, reglare mai discriminatorie a principiului placerii) si in cadrul curei (functia si limita constientizarii), dar ea nu poate fi definita ca unul din polii conflictului defensiv.
CONSTIENTUL
O diviziune a teoriei topografice a mintii a lui Freud. Conţinutul conştientului este în domeniul constiintei din totdeauna. Termenul este de asemenea folosit pentru a descrie o funcţie a constientei organice.
CONSTIINTA
Parte a sinelui care judeca propriile valori şi performanţe. Este adesea folosit ca sinonim cu superego.
CONTRAINVESTIRE
Proces economic postulat de Freud ca suport pentru numeroase activitati defensive ale eului. El consta in investirea de catre eu a reprezentarilor, sistemelor de reprezentari, atitudinilor, etc., susceptibile sa se opuna accederii la constiinta si motilitate a reprezentarilor si dorintelor inconstiente.
CONTRATRANSFER
Ansamblu de reactii inconstiente ale analistului fata de persoana analizata si in special fata de transferul acesteia. Termnul poate desemna de asemenea rezultatul mai mult sau mai putin durabil al unui asemenea proces.
CONTINUT LATENT
Ansamblu de semnificatii la care ajunge analiza unui produs al inconstientului, in special a visului. O data descifrat, visul nu mai apare ca o relatare in imagini, ci ca o organizare de idei, un discurs, exprimand una sau mai multe dorinte.
CONTINUT MANIFEST
Desemneaza visul inainte de a fi supus investigarii analitice, asa cum ii apare celui care il viseaza si il povesteste. Prin extensie, se poate vorbi de continut manifest al oricarui produs verbalizat – de la fantasma la opera literara – care devine obiectul unei interpretari din perspectiva metodei analitice.
CONVERSIE
Mecanism de formare a simptomelor activ in isterie si in special in isteria de conversie (vezi acest termen). El consta in transpunerea unui conflict psihic in simptome somatice, motorii (de exemplu, paraliziile) sau senzitive (amnezii sau dureri localizate) si in incercarea de a-l rezolva pe aceasta cale. Termenul conversie este pentru Freud corelativ unei conceptii economice: libidoul detasat de reprezentarea refulata este transformat in energie de inervatie. Specifica pentru simptomele de conversie e insa semnificatia lor simbolica: ele exprima prin intermediul corpului reprezentari refulate.
CUANTUM DE AFECT
Factor cantitativ postulat ca substrat al afectului trait subiectiv, in scopul desemnarii elementului invariant in diversele modificari ale acestuia: deplasare, detasare de reprezentare, transformari calitative.