A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
NARCISISM
In legatura cu mitul lui Narcis, iubire de sine.
NEAJUTORARE (STARE DE -)
Termen al limbajului comun care are in teoria freudiana un sens specific: starea sugarului, care, depinzand in intregime de un altul pentru satisfacerea nevoilor sale (sete, foame), se dovedeste neputincios in indeplinirea actiunii specifice care poate pune capat tensiunii interne. Pentru adult, starea de neajutorare este prototipul situatie generatoare de angoasa.
NARCISISM PRIMAR, NARCISISM SECUNDAR
Narcisismul primar desemneaza o stare precoce in care copilul isi investeste tot libidoul asupra lui insusi. Narcisismul secundar desemneaza o intoarcere asupra eului a libidoului, retras din investirile sale obiectale.
NEGARE
Procedeu prin care subiectul formuleaza dorinte, ganduri, sentimente pana atunci refulate, dar continua sa se apere de ele, negand ca i-ar apartine.
NEURASTENIE
Afectiune descrisa de medicul american George Beard (1838-1883), care presupune un tablou clinic centrat pe o oboseala fizica de origine „nervoasa” si care cuprinde simptomele din registrele cele mai diverse.
Freud a subliniat printre primii extensiunea prea mare acordata acestui sindrom, la care trebuie, in parte, sa se renunte in favoarea altor entitati clinice. In plus, el nu mai mentine neurastenia ca nevroza autonoma; o caracterizeaza prin impresia de oboseala fizica, dureri de cap, dispepsie, constipatie, parestezii spinale, saracirea activitatii sexuale. El o plaseaza in cadrul nevrozelor actuale, alaturi de nevroza de angoasa, si ii cauta etiologia intr-o functionare sexuala incapabila sa rezolve in mod adecvat tensiunea libidinala (masturbatie).
NEUTRALITATE
Una dintre calitatile care definesc atitudinea analistului in cura. Analistul trebuie sa fie neutru in raport cu valorile religioase, morale si sociale, adica sa nu dirijeze cura in functie de un ideal oarecare si sa se abtina de a da sfaturi; neutru in raport cu manifestarile transferentiale, ceea ce se exprima de obicei prin formula „sa nu te lasi prins de jocul pacientului”; neutru, in fine, in raport cu discursul analizantului, adica sa nu favorizeze a priori, in functie de prejudecati teoretice, un anumit fragment sau un anumit tip de semnificatii.
NEVOIE DE PEDEAPSA
Cerinta interna postulata de Freud ca fiind la originea comportarii unor subiectia caror investigare psihanalitica arata ca isi cauta situatii neplacute sau umilitoare si se complac in ele (masochism moral). Ceea ce este ireductibil in asemenea comportamente ar trebui raportat, in ultima analiza, la pulsiunea de moarte.
NEVROZA
Afectiune psihogena in care simptomele sunt expresia simbolica a unui conflict psihic avandu-si radacinile in istoria infantila a subiectului si realizand compromisuri intre dorinta si aparare. Sfera termenului nevroza a cunoscut variatii: astazi, cand termenul este folosit fara vreun calificativ, este tot mai mult rezervat formelor clinice care pot fi apropiate de nevroza obsesionala, isterie si de nevroza fobica. Astfel, nosografia diferentiaza nevrozele, psihozele, perversiunile, afectiunile psihosomatice, in timp ce statutul nosografic a ceea ce numim „nevroze actuale”, „nevroze traumatice”, „nevroze de caracter” ramane in discutie.
NEVROZA ACTUALA
Tip de nevroza pe care Freud il distinge de psihonevroze:
a) Originea nevrozelor actuale nu trebuie cautata in conflictele infantile, ci in prezent;
b) Simptomele acestei nevroze nu sunt o expresie simbolica si supradeterminata, ci rezulta direct din absenta sau inadecvarea satisfactiei sexuale.
Freud a inclus initial in categoria nevrozelor actuale nevroza de angoasa si neurastenia, propunand ulterior alaturarea ipohondriei.
NEVROZA DE ANGOASA
Tip de boala pe care Freud a izolat-o si a diferentiat-o:
a) Din punct de vedere simptomatologic, de neurastenie, prin predominanta angoasei (asteptare anxioasa cronica, acces de angoasa sau echivalente somatice ale acesteia);
b) Din punct de vedere etiologic, de isterie: nevroza de angoasa este o forma de nevroza actuala caracterizata in mod specific prin acumularea unei excitatii sexuale care se transforma direct in simptom, fara mediere psihica.
NEVROZA DE CARACTER
Tip de nevroza in care conflictul defensiv nu se traduce prin formarea de simptome izolabile in mod clar, ci prin trasaturi de caracter, tipuri de comportament, chiar printr-o organizare patologica a ansamblului personalitatii.
NEVROZA DE DESTIN
Desemneaza o forma de existenta caracterizata prin revenirea periodica a unor inlantuiri identice de evenimente, de obicei nefericite, inlantuiri carora subiectul pare sa le fie supus ca unei fatalitati exterioare, desi, din punct de vedere psihanalitic, mecanismele trebuie cautate in inconstient si, in mod special, in compulsia la repetitie.
NEVROZA (sau SINDROM) DE ESEC
Termen introdus de Rene Laforgue si avand o acceptie foarte larga: desemneaza structura psihologica a unei intregi game de subiecti, de la cei care par, in general, sa fie responsabili de propria lor nenorocire, pana la cei care nu pot suporta sa obtina tocmai ceea ce par sa-si doreasca mai intens.
NEVROZA DE TRANSFER
A) In sens nosografic, categorie de nevroze (isteria de angoasa, isteria de conversie, nevroza obsesionala) pe care Freud le distinge de nevrozele narcisice, in cadrul grupului de psihonevroze. Fata de nevrozele narcisice, ele se caracterizeaza prin faptul ca libidoul este totdeauna deplasat asupra obiectelor reale sau imaginare, in loc sa fie retras de la aceasta asupra eului. De aici rezulta ca nevrozele de transfer sunt mai accesibile tratamentului psihanalitic pentru ca se preteaza la constituirea in cadrul curei a unei nevroze de transfer in sensul B.
B) In teoria curei psihanalitice, nevroza artificiala in cadrul careia tind sa se organizeze manifestarile de transfer. Ea se constituie in jurul relatiei cu analistul; este o reeditare a nevrozei clinice; elucidarea ei conduce la descoperirea nevrozei infantile.
NEVROZA FAMILIALA
Termen folosit pentru a desemna faptul ca, intr-o familie data, nevrozele individuale se completeaza reciproc, punand in evidenta influenta patogena pe care o poate exercita asupra copiilor structura familiala si, in primul rand, cea a cuplului parental.
NEVROZA MIXTA
Forma de nevroza caracterizata prin coexistenta unor simptome care evidentiaza, dupa Freud, existenta unor nevroze distincte din punct de vedere etiologic.
NEVROZA NARCISICA
Termen pe cale de disparitie in psihiatrie si psihanaliza, dar care se gaseste in scrierile lui Freud, unde desemneaza o boala mentala caracterizata prin retragerea libidoului la nivelul eului. Se opune astfel nevrozelor de transfer. Din punct de vedere nosografic, grupul nevrozelor narcisice desemneaza ansamblul psihozelor functionale (ale caror simptome nu sunt efectul unei leziuni somatice).
NEVROZA OBSESIONALA
Clasa de nevroze definita de Freud si constituind unul dintre domeniile majore ale clinicii psihanalitice. Conflictul psihic, in forma sa cea mai tipica, se exprima prin simptome numite compulsive: idei obsedante, compulsie la comiterea de acte indezirabile, lupta contra acestor ganduri si tendinte, ritualuri de exorcizare, etc. si printr-un mod de gandire definit mai ales prin ruminatie mentala, scrupule si ducand la inhibitii ale gandirii si actiunii.
Freud a delimitat progresiv specificitatea etiopatogenica a nevrozei obsesionale (deplasarea afectului asupra reprezentarilor mai mult sau mai putin departate de conflictul originar, izolare, anulare retroactiva); din punct de vedere al vietii pulsionale (ambivalenta, fixatie la stadiul anal si regresie); in sfarsit, din punct de vedere topic (relatie sado-masochista interiorizata sub forma tensiunii dintre eu si un supraeu extrem de crud).
Aceasta punere in evidenta a dinamicii subiacente nevrozei obsesioanle si, pe de alta parte, descrierea caracterului anal si a formatiunilor reactionale care il constituie, permit adaugarea la nevroza obsesionala a unor tablouri clinice in care simptomele propriu-zise nu sunt evidente la prima vedere.
NEVROZA TRAUMATICA
Tip de nevroza in care aparitia simptomelor este consecutiva unui soc emotional legat, in general, de o situatie in care subiectul si-a simtit viata amenintata. Ea se manifesta, in momentul socului, printr-o criza anxioasa paroxistica, ce poate provoca stari de agitatie, de stupoare sau de confuzie mentala. Evolutia ei ulterioara, care survine cel mai des dupa un interval liber, permite desprinderea schematica a doua situatii:
a) Traumatismul functioneaza ca element declansator, care pune in evidenta o structura nevrotica preexistenta;
b) Traumatismul capata o pondere determinanta in insusi continutul simptomului (retrairea evenimentului traumatizant, cosmar repetitiv, tulburari de somn, etc.), care apare ca o tentativa repetata de a „lega” si a provoca abreactia traumei; o asemenea „fixatie la trauma” e insotita de o inhibitie mai mult sau mai putin generalizata a activitatii subiectului. Freud si psihanalistii rezerva, de obicei, denumirea de nevroza traumatica acestui al doilea tablou clinic.