A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
OBIECT
Notiunea de obiect este privita in psihanaliza sub trei aspecte principale:
A) Ca un corelativ al pulsiunii: in el si prin el, pulsiunea tinde sa-si atinga scopul, adica un anumit tip de satisfacere. Poate fi vorba de o persoana sau deun obiect partial, de un obiect real sau un obiect fantasmatic.
B) Ca un corelativ al iubirii (sau al urii): relatia in cauza este cea a persoanei totale, sau a instantei eului, cu un obiect vizat el insusi ca totalitate (persoana, entitate, ideal, etc.); (adjectivul corespunzator este „obiectal”).
C) In sensul traditional al filosofiei si psihologiei cunoasterii, ca un corelativ al subiectului care percepe si cunoaste: el este ceea ce ofera carectere fixe si permanente, recognoscibile in principiu de totalitatea subiectilor, independent de dorintele si opiniile indivizilor (adjectivul corespunzator este „obiectiv”).
OBIECT „BUN”, OBIECT „RAU”
Termeni introdusi de Melanie Klein pentru a desemna primele obiecte pulsionale, partiale sau totale, asa cum apar ele in viata fantasmatica a copilului. Calitatile de „bun” si „rau” le sunt atribuite nu numai in functie de caracterul lor gratificant sau frustrant, ci, mai ales, din cauza proiectiei asupra lor a pulsiunilor libidinale sau destructive ale subiectului. Dupa M. Klein, obiectul partial (sanul, penisul) este clivat in obiect „bun” si obiect „rau”, acest clivaj constituind primul mod de aparare impotriva angoasei. Obiectul total va fi, de asemenea, clivat (mama „buna” si mama „rea”, etc.). Obiectele „bune” si „rele” sunt supuse proceselor de introiectie si de proiectie.
OBIECT PARTIAL
Tip de obiect vizat de pulsiunile partiale, fara ca aceasta sa implice ca o persoana, in ansamblul ei, sa fie luata ca obiect de iubire. Este vorba mai ales de parti ale corpului, reale sau fantasmatice (san, fecale, penis), si de echivalentii lor simbolici. Chiar o persoana se poate identifica sau poate fi identificata cu un obiect partial.
OBIECT TRANZITIONAL
Termen introdus de D. W. Winnicott pentru a desemna un obiect material care are valoare electiva pentru sugar si copilul mic, in special in momentul adormirii (de exemplu un colt de cuvertura, un servetel pe care il suge). Recurgerea la obiecte de acest tip este, dupa autorul citat, un fenomen normal, care permite copilului sa realizeze tranzitia de la prima relatie orala cu mama la „veritabila relatie de obiect”.
ORGANIZAREA LIBIDOULUI
Coordonare relativa a pulsiunilor partiale, caracterizate prin primatul unei zone erogene si printr-un mod specific de relatie de obiect. Considerate intr-o succesiune in timp, organizarile libidoului definesc stadii ale evolutiei psihosexuale infantile.