MALPRAXISUL MEDICAL- PARTICULARITATI IN PSIHIATRIE- Partea 3

Autor: Categorie Articole legislative

 

Conditiile raspunderii civile delictuale si particularitatiile raspunderii medicale

Conform art. 1349 Cod Civil orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, il obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara.

In mod similar, art 642 alin 1 lit. b din Legea nr 95/2006 referititoare la Raspunderea civila a personalului medical stipuleaza: malpraxisul este eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudiciu asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice. 

1 Conditii generale ale raspunderii civile delictuale

1.1 Fapta ilicita

1.2 Prejudiciu

1.3 Legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu

1.4 Vinovatia

2 Particularitatile raspunderii civile delictuale a personalului medical

1.1 Fapta ilicita a personalului medical reprezinta actiunea sau inactiunea prin care se produce un prejudiciu unui pacient. Actiunea medicului trebuie sa fie constienta si sa lezeze drepturile legal recunoscute, interese legitime ori sa nesocoteasca obligatii juridic impuse. Inactiunea consta intr-un fapt negativ, intr-o abtinere de la actiune a unei persoane obligate sa indeplineasca anumite fapte pozitive. Inactiunea se poate prezenta sub trei aspecte:

-neindeplinirea unei obligatii de a actiona, prevazuta expres de lege;

-omiterea de a lua masurile de precautie solicitate de simpla prudenta;

-neexecutarea unei obligatii profesionale;

Forma ilicitului civil in cadrul sistemului medical este mai complexa. Exista doua planuri ale medicinii.

Primul plan este reprezentat de “medicina publica de spital”. Pacientul este un “caz” sau un “numar”, nu un individ, nu o persoana. Nu se intampla rar ca medicul in mana caruia pacientul si-a incredintat sanatatea sa fie cel care va fi intalnit cel mai putin in cursul spitalizarii, in timpul careia suferindul trece din mana in mana, fiind examinat de mai multi medici. In timpul acestui parcurs, de la o analiza la alta, de la un laborator la altul, de la un examn la altul, pacientul este prins si integrat in masinaria spitaliceasca, care functioneaza pentru ea insasi cu obiceiurile ei, ritualurile si orarele sale. Principiul invers al acestei inertii spitalicesti este de gasit in activitatea unitatii de primire a urgentelor.

Pe langa aceasta latura exista si medicina de proximitate, de teren, cea a medicului de familie, calificat ca generalist. Aceasta practica medicala nu este scutita de riscuri si erori. Ex: eroarea de diagnostic, prescierea gresita de tratament si leziuni vasculare produse accidental sau deliberat în cursul unor manevre medicale exploratorii sau terapeutice.

O alta forma a faptei ilicite este reprezentata de nerespectarea obligatia de a acorda asistenta medicala, obligatie impusa de prevederile capitolului IV al Legii nr. 95/2006 intitulat “Obligativitatea asigurarii asistentei medicale”.

1.2 Cauze care inlatura caracterul ilicit al faptei :

  • Legitima aparare reprezinta fapta savarsita in scopul apararii vietii, a integritatii corporale, a sanatatii, a libertatii, a onoarei, fie ale celui care se apara, fie ale altei persone, sau un interes general, impotriva atacului illicit al unei persoane. Chiar daca prin fapta savarsita in conditii de legitima aparare se cauzeaza agresorului un prejudiciu, persoana nu raspunde din punct de vedere al raspunderii.
  • Starea de necesitate reprezinta fapta savarsita pentru a salva de la un pericol iminent viata, integritatea corporala, sanatatea sau un bun important al autorului sau al altei persoane ori un interes public. In cuprinsul Legii 95/2006 pericolul iminent care ameninta viata, integritatea corporala, sanatatea este descries sub forma starii de urgenta in care se afla bolnavul, stare in care “lipsa asistentei medicale poate pune in pericol in mod grav si ireversibil sanatatea si viata pacientului”. (art. 652)
  • Indeplinirea ordinului legal sau a ordinului dat de o autoritate competenta. Fapta pagubitoare impusa ori numai permisa de lege, precum si cea savarsita in executarea unui ordin dat de o autoritate publica legitima competenta, daca acel ordin nu este vadit ilegal nu constituie izvor de raspundere civila in sarcina autorului. Ex. : nu poate fi tinut responsabil cadrul medical care prejudiciaza pacientul prin incalcarea obligatiei de confidentialitate, raspunzand obligatiei legale de a raporta autoritatilor afectiune descoperita care ameninta sanatatea publica-Legea95/2006 in Titlul I Ocroteste sanatatea publica; punerea in executare a unei hotarari judecatoresti definitive prin care se dispune internarea intr-un spital de psihiatrie a unei persoane bolnave psihic.
  • Consimtamantul victimei. Legea 95/2006 statueaza ca vointa pacientului este hotaratoare in exercitarea sau nu a unei interventii medicale. Conform art. 376 alin. 1 din Legea 95/2006 medicul actioneaza respectand vointa pacientului si dreptul acestuia de a refuza ori de a opri o interventie medicala. Consimtamantul victimei se regaseste in ipoteza in care victima a consimtit ca o activitate potential pagubitoare sa fie totusi desfasurata, fapta pagubitoare savarsita in conditiile la care a consimtit victima nu obliga autorul la repararea prejudiciului cauzat.
  • Exercitarea normala a unui drept subiectiv a cadrului medical. Exercitarea normal a unui drept subiectiv ce-I apartine autorului faptei prejudiciabile nu are caracter ilicit, chiar daca prin aceasta se cauzeaza un prejudiciu altei persoane. Ex.: intentia medicului de a finaliza colaborarea cu pacientul, respectand obligatia de notificare cu 5 zile inainte de finalizare, nu reprezinta fapta ilicita.

1.2 Prejudiciul in cazul raspunderii civile medicale

Raspunderea materiala va fi angajata si in cazul prejudiciiilor viitoare dar certe.

A. Prejudiciu corporal.

            Orice atingere prejudiciabila adusa corpului uman, antreneaza raspunderea autorului pentru daune corporale.

  • PREJUDICIUL DE AGREMENT- reprezinta imposibilitatea desfasurarii anumitor activitati culturale, sportive sau artistice, in concret reprezentand o privare de placerile vietii. Acest tip de dauna reprezinta imposibilitatea victimei de a practica activitatile pe care le desfasura inainte de eveniment.
  • PREJUDICIUL ESTETIC- reprezinta rezultatul de natura nepatrimoniala concretizat in alterarea aspectului fizic al persoanei. Elementul obiectiv se materializeaza in mutilari, desfigurari, cicatrici, orice leziune care modifica in mod negativ desfasurarea. Elementul subiectiv reprezinta perceperea de catre victima a desfigurarii sau cicatricelor.

Prejudiciul estetic se poate ivi si in lipsa informarii, in cazul indeplinirii defectuase a obligatiei de informare.

  • PRETIUM DOLORIS- reprezinta suferintele fizice sau/si psihice pe care le incearca victima unui fapt illicit si culpabil, pe langa pagubele de natura patrimoniala care ii pot fi cauzate pe aceasta cale.
  • PREJUDICIUL SEXUAL- reprezinta imposibilitatea totala sau partiala in care se gaseste victima datorita sechelelor traumatice pe care le prezinta, fie de a indeplini actul sexual, fie de a procrea sau de a se reproduce intr-o maniera normala
  • PREJUDICIUL JUVENIL- este un prejudiciu aparte deoarece se refera la varsta victimei.

 

1.3 LEGATURA DE CAUZALITATE

Pentru existenta si angajarea raspunderii civile delictuale-malpraxis medical este necesar ca intre fapta prejudiciabila si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate. Fapta prejudiciabila este reprezentata de fapta ilicita umana. Prejudiciul cauzat altuia in situatia de fata trebuie sa fie consecinta faptei ilicite.   Ca si celelalte conditii mentionate anterior legatura de cauzalitate este o conditie necesara si obligatorie in vederea atragerii raspunderii civile. Legatura de cauzalitate reprezinta si un criteriu esential in functie de care se determina intinderea reparatiei care se datoreaza victimei.

In practica de specialitate s-a statuat necesitatea stabilirii unui raport de cauzalitate ( legaturi de cauzalitate) specific pentru fiecare situatie in parte, existenta unui raport de cauzalitate general nefiind suficient in vederea atragerii raspunderii civile.

Raportul de cauzalitate, conditie a raspunderii civile, lipseste atunci cand prejudiciul este cauzat in exclusivitate de forta majora, uneori de caz fortuit, de fapta unei terte persoane sau de fapta victimei.

Cauze care exclud existenta raportului de cauzalitate:

  1. Forta majora– o imprejurare de fapt, un eveniment imprevizibil, extern si de neinlaturat, care impiedica, in mod obiectiv si fara nicio culpa din partea autorul, executarea obligatiei. ( cutremur, inundatie)
  2. Caz fortuit-  reprezinta imprejurarea interna, care-si are originea in campul de activitate a celui chemat sa raspunda sau intr-o imprejurare externa, care nu are caracter extraordinar si poate fi prevazuta si evitata cu diligenta si prudenta de catre omul cel mai capabil.

In conformitate cu dispozitiile art. 643 alin. 2 lit . a din Legea 95/2006 personalul medical nu este raspunzator pentru daunele si prejudiciile produse in exercitarea profesiunii cand aceasta se datoreaza: infectiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicatiilor si riscurilor in general acceptate ale metodelor de investigare si tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor si dispozitivelor medicale, substantelor medicale si sanitare folosite, acestea nefiind altceva decat imprejurari care demonstraza cazul fortuit. Acest lucru conduce la exonerarea de raspundere a personalului medical, lipsind una dintre conditiile necesare antrenarii acesteia.

  1. Fapta tertului: In aceasta situatie, daca un membru al echipei medicale greseste nu poate fi sanctionata toata echipa pentru fapta ilicita a acestuia. Se aplica si situatia in care tertul nu este implicat in actul medical.

Mai exista o situatie in care medicul prescrie un medicament care, in anumite doze poate deveni toxic, dar precizarea dozarii medicamentului o face corect, insa cel care ingrijeste bolnavul, desi a fost avertizat de catre medic asupra periculozitatii medicamentului, greseste in administrarea acestor doze depasind limitele prescrise, medicul nu va raspunde pentru efectul nociv al medicamentului.

  1. Fapta victimei: Atunci cand comportamentul victimei contribuie la producerea evenimentului.

1.4 VINOVATIE

Vinovatia  reprezinta atitudinea psihica pe care autorul a avut-o in momentul savarsirii faptei ilicite, sau mai exact, la momentul imediat anterior savarsirii acesteia, fata de fapta si urmarile acesteia.  Persoana raspunde numai pentru faptele sale savarsite cu intentie sau din culpa.

Fapta este savarsita cu intentie cand autorul prevede rezultatul faptei sale si fie urmareste producerea lui prin intermediul faptei, fie, desi nu il urmareste, accepta posibilitatea producerii acestui rezultat.

Fapta este savarsita din culpa cand autorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu il accepta, socotind fara temei ca nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, desi trebuia sa il prevada.

Culpa este grava atunci cand autorul a actionat  cu o neglijenta sau imprudenta pe care nici persoana cea mai lipsita de dibacie nu ar fi manifestat-o fata de propriile interese.

CAUZA CARE INLATURA VINOVATIA:

In conformitate cu art. 643 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006 personalul medical nu este raspunzator pentru daunele si prejudiciile produse in exercitarea profesiei cand actioneaza cu buna credinta in situatii de urgenta, cu respectarea competentei acordate.

Asadar intr-o imprejurare in care sunt verificate cumulativ cele trei exigente impuse de catre textul art. 643 alin. 2 lit. b din cadrul Legii nr. 95/2005: buna credinta, urgenta si respectarea competentelor acordate, vinovatia personalului medical nu exista, acesta nefiind tinut raspunzator pentru prejudiciile suferite de catre pacienti in astfel de circumstante.

 

Citeste si: