Cap. 1 Definitie:
Răspunderea civilă medicală a primit o reglementare proprie, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care consacră un titlu distinct răspunderii civile medicale (Titlul XV – Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice) – acest act normativ constituind un adevărat cod al sănătătii publice. Există situatii în care aceste norme speciale trimit la dispozitiile Codului civil.
Malpraxisul Medical este definit de catre art. 642 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii ca fiind eroarea profesionala savarsita in exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicand raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice.
Cap. 2 Clasificarea formelor malpraxisului medical:
- Greseala sau eroarea se clasifica in doua mari domenii:
1. Eroare impotriva stiintei medicale care inglobeaza:
a) Eroarea de diagnostic
b) Eroare in alegerea tratamentului
c) Eroare tehnica
d) Eroare de supraveghere
2. Eroarea impotriva constintei medicale:
a) Nerespectarea secretului medical
b) Incalcarea datoriei de a informa si a consilia ( cunoscut ca fiind defect de informare)
c) Refuzul sau necontinuitatea ingrijirilor
d) Privarea de sansa
1. A) Eroarea de diagnostic – Conform art. 53 din Codului de Deontologie Medicala Roman medicul trebuie intotdeanuna sa elaboreze diagnosticul sau cu cea mai mare grija, consacrandu-I timpul necesar, ajutandu-se de metodele stintifice cele mai adaptate cazului si insusite de medic.
Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii dispune in art. 655, cu valoare de principiu, ca in acordarea asistentei medicale/ ingrijirilor de sanatate, personalul medical are obligatia aplicarii standardelor terapeutice stabilite prin ghiduri de practica in specialitatea respectiva, aprobate la nivel national, sau, in lipsa acestora, a standardelor recunoscute de comunitatea medicala a specialitatii respective.
In consecinta, elementele de referinta pentru acordarea asistentei medicale si respectiv a ingrijirilor de sanatate de catre personalul medical sunt statuate in ghiduri de practica si in standardele recunoscute de comunitatea medicala a specialitatii in care medicul isi desfasoara activitatea.
Primul pas in managementului unei boli – asa cum sunt invatati toti studentii la medicina din primul an de facultate – il reprezinta stabilirea unui diagnostic privind afectiunea de care sufera pacientul.
Acordarea unei asistente medicale presupune, in primul rand, diagnosticarea pacientului precum si orice situatie de fapt ce poate avea o semnificatie pentru medic. Aceasta etapa este una foarte importanta deoarece in functie de rezultatul acestor constatari se va stabili terapia ce urmeaza a fi aplicata. Un diagnostic gresit poate duce la ineficienta tratamentului sau – mai rau – la o agravarea situatiei pacientului.
Stabilirea diagnosticului nu este chiar o stiinta exacta; desi literatura de specialitate cuprinde indrumari ce prezinta amanuntit toate simptomele unei afectiuni, totusi exista cazuri in care anumite simptome inca nemanifeste la data controlului pot diferentia net o boala de alta.
- In situatia de fata un exemplu de eroare de diagnostic este reprezentata de intarzierea in stabilirea diagnosticului, reprezentand o conduita culpabila a medicului, daca prin aceasta conduita cauzeaza un prejudiciu pacientului sau.
- Constitutie eroare de diagnostic omisiunea de a realiza anumite examinari complementare care se impuneau inclusiv in situatiile de urgenta. ( NU CONSTITUIE eroare in sarcina medicului lipsa aparaturii medicale pentru efectuarea examinarilor respective).
- Constitutie eroare de diagnostic existenta unui interval de timp prea indelungat intre doua examinari daca au determinat stabilirea cu intarziere a diagnosticului permitand avansarea stadiului bolii.
1. B) Greseala in alegerea terapiei – reprezinta responsabilitatea medicului in alegerea terapeutica. Aceasta trebuie sa fie conforma cu datele dobandite ale stiintei.
In aceasta situatie medicul nu este judecat in functie de cunostintele relevate si publicate dupa interventia sa ci in raport de acelea la care avea in mod normal acces si pe care el era obligat sa le cunoasca.
- Constituie eroare in alegerea terapiei- utilizarea unei terapii vechi sau iesita din uz.
- Constituie eroare in alegerea tratamentului- eroarea de prescriptie medicala, de posologie ( dozaj) si de durata a tratamentului
Prescrierea unui medicament trebuie sa fie insotita de cunoasterea dosarului medical al pacientului ( preventia alergiilor), de informare din parta medicului cu privire la istoricul prescriptiilor medicale ( prescrierea unui medicament in prezenta unei contraindicatii la medicamentul prescris sau aparitia unor efecte secundare pe care medicul trebuia sa le prevada fata de patologia pacientului.
1. C) Greseala Tehnica sau greseala in actul de supraveghere
- constitutie greseala tehnica lezarea unui organ sau tesut care nu era necesar sa fie atins
- constitutie greseala tehnica nerespectarea regulilor de asepsie ( sterilizare) de catre medic cu ocazia sterilizarii instrumentarului medical care este folosit la un pacient.
- constitutie greseala tehnica neindemanarea medicului la folosirea instrumentarului
Greseala de suraveghere comporta doua domenii de selectie:
- Supravegherea operatorie care se impune inainte, in timpul si dupa actul operator. ( raspunderea solidara a anestezistului si a chirurgului)
- Supravegherea psihiatrica care apasa asupra clinicienilor si institutiilor psihiatrice cu scopul de a evita ca bolnavul psihiatric sa-si cauzeze daune propriei sale persoane ( tentative de suicid) sau sa cauzeze daune altor persoane.
- Constituie eroare de supraveghere fapta medicului sau a personalului medical care, cunoscand ca pacienta a fost anterior sedata prin administrarea unor medicamente, nu a prevazut ca aceasta nu are o acuitate a reflexelor motorii si e posibil sa cada.
- Constitutie eroare de supraveghere fapta psihiatrului care, avertizat de starea psihica a pacientului sau, era obligat sa ia masurile necesare pentru a nu compromite securitatea pacientului sau, care a parasit clinica unde era internat si s-a sinucis la domiciliu.
- Constituie eroare de supraveghere faptul de a lasa un pacient fara supraveghere, intr-o camera in care se gasesc si alti bolnavi, in ciuda starii sale de agitatie si inainte ca medicatia calmanta administrata sa-si fi realizat efectul, atunci cand pacientul agreseaza o alta persoana.
- Constituie eroare de supraveghere daca imobilizarea prea stransa a unui pacient datorita starii sale de agitatie, cu consecinta administrarii prin perfuzie a medicatiei, a determinat comprimarea unui nerv cu consecinta unor tulburari grave si cauzarea unui prejudiciu.
- Constituie eroare de supraveghere si angajeaza raspunderea in solidar atat a medicului cat si a institutiei a iesi liber din spital fara a fi autorizat deoarece releva o proasta functionare a serviciului medical si a institutiei.
- Intarzierea in acordarea ajutorului unui pacient si lipsa de utilizare a unei imobilizari mecanice, pentru a imobiliza un pacient deosebit de agresiv, reprezinta o eroare In organizarea serviciului spitalicesc de natura sa angajeze raspunderea acestuia
- Pacientul a fost izolat intr-o camera si supravegheat prin geamul usii, iar dupa ce infirmierele si-au dat seama ca acesta zacea pe jos, a mai fost nevoie de un interval de timp pentru sosirea celuilalt personal medical si acordarea primului ajutor ( CAA Nantes 1995)
CIteste si: