In conformitate cu Legea nr. 487/2002 a sanatatii mintale si a protectiei persoanelor cu tulburari psihice internarea poate fi voluntara sau nevoluntara.
Internarea voluntara in psihiatrie nu se diferentiaza cu nimic fata de internarea voluntara in orice alta specialitate, aceasta se face in acelasi mod ca si primirea in orice alt serviciu medical si, de asemenea, pentru orice boala. Ca si in celelalte situatii ale internarii voluntare, internarea nevoluntara intr-un serviciu de psihiatrie se realizeaza cu respectarea normelor de ingrijire si a drepturilor pacientului, in conformitate cu dispozitiile legale. Tinand cont ca este o internare voluntara, orice pacient internat voluntar intr-un serviciu de sanatate mintala are dreptul de a se externa la cerere, in orice moment, cu exceptia cazului in care sunt intrunite conditiile care justifica mentinerea internarii impotriva vointei pacientului.
In ceea ce priveste procedura de internare nevoluntara aceasta se aplica dup ace toate incercarile de internare voluntara au fost epuizate si in conditiile in care un medic psihiatru abilitat, constatand ca persoana sufera de o tulburare psihica apreciza ca:
- Din cauza acestei tulburari psihice exista pericolul imminent de vatamare pentru sine sau pentru alte persoane.
- In cazul unei persoane suferind de o tulburare psihica grava si a carei judecata este afectata, neinternarea ar putea antrena o grava deteriorare a starii sale sau ar impiedica sai I se acorde tratamentul adecvat.
Internarea nevoluntara se realizeaza numai in spitale de psihiatrie care au conditii adecvate pnetru ingrijiri de specialitate in conditii specific. Solicitarea internarii nevoluntare a unei persoane se poate face de catre:
- Medicul de families sau medicul specialist psihiatru care are in ingrijire aceasta persoana
- Familia persoanei
- Reprezentantii serviciilor abilitate ale administratiei publice locale
- Reprezentantii politiei; jandarmeriei, parchetului sau ai pompierilor
Motivele solicitarii internarii nevoluntare se certifica sub semnatura de catre persoanele sus-mentionate, cu specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstantelor care au condus la solicitarea de internare nevoluntara, a datelor de identitate, descrierea circumstantelor care au condus la solicitarea de internare nevoluntara, a datelor de identitate ale persoanei in cauza si a antecedentelor medicale cunoscute.
Transportul persoanei in cauza la spitalul de psihiatrie se realizeaza, de regula, prin intermediul serviciului de ambulanta, in cazul in care comportamentul persoanei in cauza este vadit periculos pentru sine si pentru alte persoane, transportul acesteia la spitalul de psihiatrie se realizeaza cu ajutorul politiei, jandarmeriei, pompierilor, in conditiile respectarii tuturor masurilor posibile de siguranta si respectarii integritatii fizice si demnitatii persoanei.
Medicul psihiatru, dupa evaluarea starii de sanatate mintala a persoanei aduse si dupa aprecierea oportunitatii internarii nevoluntare, are obligatia de a informa imediat persoana respective cu privire la hotararea de a o supune unui tratament psihiatric, precum si de a informa reprezentantul conventionall sau legal al pacientului, de indata, asupra acestei hotarari, in cazul in care medicul nu detine informarii referitoare la existenta sau la adresa unui reprezentant conventional ori legal al pacientului, are obligatia de a informa autoritatea tutelara.
Daca medicul psihiatru considera ca nu exista motive medicale pentru internare nevoluntara, nu va retine persoana adusa si va inscrie decizia sa, cu motivarea respective, in documentatia medicala.
Decizia de internare nevoluntara se confirma in termen de cel mult 48 de ore, in baza notificarii efectuate de medicul care a internat pacientul, de catre o comisie de revizie a procedurii, alcatuita din 3 membrii numiti de catre directorul- managerul spitatului, si anume: doi psihiatri, depreferat este evitarea situatiei in care medicul care a internat persoana sa nu faca parte din comisie, si un medic de alta specialitate sau un reprezentant al societatii civile. Consider ca formularea legiuitorului cu privire la un reprezentant al societatii civile nu este utila deoarece acesta nu precizeaza care sunt criteriile de selectie al reprezentantului societatii. Din punct de vedere legal si moral persoana care ar fi reprezentantul societatii in aceasta comisie ar trebuie sa aiba anumite ablitati, tinand cont de complexitatea cazului prezentat in fata sa.
Aceasta comisie procedeaza la examinarea periodica a pacientului internat nevoluntar, in termen de maximum 5 zile, sau la solicitarea medicului care are pacientul in ingrijire.
De asemenea, comisia are obligatia de a consemna decizia luata in dosarul medical al pacientului si de a informa pacientul si reprezentantul sau conventional sau legal cu privire la decizia luata.
Decizia de internare nevoluntara trebuie notificata in cel mult 24 de ore si este supusa revizuirii instantei judecatoresti de pe raza in care se afla unitatea spitaliceasca, in acest scop, unitatea spitaliceasca in care se afla internat pacientul este obligate sa puna la dispozitia instantei de judecata conpetenta documentele medicale referitoare la pacientul in cauza.
Pana la pronuntarea unei hotarari de catre instanta competenta, pacientul internat nevoluntar va fi examinat periodic, la un interval de timp ce nu va depasi 5 zile. Tinand cont de faptul ca legiuitorul nu precizeaza cu exactitate ce fel de zile sunt, consideram ca acest numar maximal de 5 zile reprezinta zile calendaristice.
Procedura de judecata se face in regim de urgenta si ascultarea pacientului este obligatorie, daca starea medicala ii permite. Pacientul va fi asistat de un avocat din oficiu in situatia in care nu are un aparator ales. De asemenea, in astfel de situatii prezenta procurorului este obligatorie.
In vederea solutionarii dosarului, si pentru garantarea egalitatii de tratament si egalitatii de arme, pacientul poate solicita in probatiune efectuarea unei expertize medico- legale psihiatrice sau poate propune orice alta proba, in conditiile legii civile.
Instanta de judecata, dupa adiministrarea intregului probatoriu considerat util, pertinent si concludent solutionarii cauzei, prin hotarare poate confirma internarea nevoluntarea sau poate decide incetarea internarii medicale nevoluntare.
In situatia in care instanta de judecata considera ca nu se impune mentinerea internarii, insa tratamentul este necesare, aceasta poate dispune, dupa ascultarea reprezentantului legal ori conventional al pacientului, inlocuirea internarii medicale cu tratamentul in regim ambulatoriu, prin intermediul retelei ambulatorii de psihiatrie din teritoriu.
Un aspect important de mentionat este faptul ca sentinta instantei de fond nu este definitive, aceasta putand fi atacata cu recurs, in termen de 3 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, sau de la comunicare pentru cei lipsa.
Trebuie avut in vedere aspectul ca formularea recursului nu suspenda executarea sentintei civile pronuntata de catre instanta de fond.
Mai exista si situatia internarii nevoluntare in caz de urgenta si, in aceasta situatie, medicul psihiatru, dupa evaluarea starii de sanatate mintala a persoanei aduse si dupa aprecierea oportunitatii internarii nevoluntare, dispune internarea nevoluntara a pacientului si informeaza despre aceasta, de indata, persoana respectiva, reprezentantul legal sau conventional ori, dupa caz, autoritatea tutelara, precum si comisia.
Internarea nevoluntara de urgenta este supusa revizuirii comisiei in termen de 24 de ore de la primirea instiintarii cu privire la internarea nevoluntara.
Exista situatia in care un pacient internat voluntar isi retrage consimtamantul si sunt intrunite conditiile cu privire la necesitarea internariatunci medicul psihiatru curant declanseaza procedura de mentinere a internarii nevoluntare.
Comisia care s-a pronntat cu privire la internarea nevoluntara are obligatia de a reexamina pacientii la cel mult o luna si ori de cate ori este nevoie in functie de starea acestora, precum si la cererea medicului sef de sectie, a pacientului, a reprezentantului legal sau conventional al pacientului, precum si a procurorului.
In situatia in care nu se mai constata conditiile care au determinat hotararea de internare nevoluntara, tinand cont si de opinia medicului psihiatru care are in ingrijire pacientul, comisia prin examinarea directa a pacientului si a dosarului sau medical, constata incetarea conditiilor care au impus internarea nevoluntara.
Comisia va informa conducerea unitatii medicale, care va sesiza, de indata, judecatoria care a hotarat confirmarea internarii nevoluntare in legatura cu propunerea de incetare a conditiilor care au impus internarea nevoluntara, propunand confirmarea acesteia din urma.
Respectand principiul simetriei, procedura de confirmare a incetarii conditiilor care au impus internarea nevoluntara, cauza se judecata dupa aceleasi reguli: in regim de urgenta, cu administrarea de probatoriu iar sentinta este supusa recursului in termen de 3 zile de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa.
In situatia in care instanta judecatoreasca competenta nu confirma internarea nevoluntara, persoana in cauza are dreptul de a parasi imediat unitatea spitaliceasca sau poate solicita, in urma consimtamantului scris, continuarea tratamentului.
Daca o persoana aflata in procedura de internare nevoluntara paraseste unitatea spitaliceasca fara sa existe decizia comisiei in acest sens sau hotararea instantei de judecata competente, unitatea spitaliceasca are obligatia de a sesiza imediat organele de politie si parchetul de pe langa instanta judecatoreasca competenta, precum si reprezentantul legal sau conventional.
Atunci cand masura internarii nevoluntare a fost luata fata de un pacient in a carui ocrotire se afla un minor sau o persoana pusa sub interdictie, careia i s-a instituit curatela ori o persoana care, din cauza bolii, varstei sau altei cauze are nevoie de ajutor, medicul va informa, de indata, autoritatea tutelara de la domiciliul sau resedinta pacientului.
Un pacientul internat nevoluntar trebuie tratat in conditii similare celor in care sunt ingrijiti ceilalti pacienti din unitatea de psihiatrie respective.
In anumite situatii limitarea libertatilor individuale ale pacientului internat nevoluntar poate fi justificata numai prin raportare la starea de sanatate a pacientului si la eficienta tratamentului, urmarind interesul superior al pacientului. Nu pot fi limitate urmatoarele drepturi:
a) comunicarea cu orice autoritate, cu membrii familiei, cu reprezentantul legal sau conventional ori cu avocatul;
b) accesul la corespondenta personala si utilizarea telefonului in scop privat;
c) accesul la presa sau la publicatii;
d) dreptul la vot, daca nu se afla intr-o situatie de restrangere a drepturilor cetatenesti;
e) exercitarea libera a credintei religioase.
Pacientul internat nevoluntar are dreptul de a fi informat asupa regulamentului de functionare a unitatii spitalicesti.
Internarea nevoluntara nu constituie o cauza de restrangere a capacitatii juridice a pacientului, acesta in continuare se poate bucura de o capacitate deplina de folosinta si exercitiu, din punct de vedere juridic.
In concluzie:
Internarea nevoluntara se instituie prin decizia comisiei medicale, care este supusa, insa, confirmarii instantei judecatoresi, aceasta putand sa o infirme sis a dispuna incetarea internarii nevoluntare. La randul ei, si procedura de externare are, similar procedurii de internare nevoluntara, o component administrative si una judiciara, instanta competenta putand sa confirme propunerea comisiei de constatare a incetarii conditiilor care au impus internarea nevoluntara sau sa o infirme, cu consecinta mentinerii, in acest ultimo caz, a masurii internarii nevoluntare.
Atat in procedura de internare nevoluntara, cat si in cea de externare, interventia judecatorului este justificata de necesitatea eliminarii unor eventuale abuzuri sau erori medicale. Instanta judecatoreasca are rolul de a pune in balanta, pe de o parte, interesul personal al pacientului, sub aspectul libertatii acestuia, al nevoilor sale de sanatate si al protectiei impotriva abuzurilor si erorilor medicale, iar, pe de alta parte, interesul general al societatii privind eliminarea riscului ca starea psihica a persoanei in cauza sa-I induca acesteia un comportament de natura sa produca o vatamare fizica ei insesi sai altor persoane ori distrugerii de bunuri material importante. In aceasta procedura de internare nevoluntara nu se adduce atingere principiilor referitoare la libertatea individuala, ci dimpotriva, garanteaza aceste drepturi fundamentale.
In acest sens este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, potrivit careia, chiar daca institutia specializata in care a fost internata persoana in cauza a constatat disparitia tulburarilor mintate ca e justificat internarea nevoluntara, aceasta nu inseamna ca ea trebuie eliberata in mod automat, fara a se examina conditiile in care va putea sa-si reia viata normal in societate.