In psihanaliza, se vorbeste de conflict atunci cand, in subiect, se confrunta exigente interne contrare.
Conflictul poate fi manifest (intre o dorinta si o cerinta morala, de exemplu, sau intre doua sentimente opuse) sau latent, acestea din urma putand sa se exprime intr-un mod deformat in conflictul manifest si sa se traduca mai ales prin formarea de simptome, prin tulburari de comportament sau de caracter, etc.
Psihanaliza considera conflictul ca fiind constitutiv pentru fiinta umana, si aceasta in diferite perspective: conflict intre dorinta si aparare, conflict intre diferitele sisteme sau instante, conflict intre pulsiuni, in sfarsit, conflict oedipian, in care nu numai ca se confrunta dorinte contrarii, dar in care acestea se lovesc de interdictie.