Constatări și propuneri.
București, 6 Martie 2023
Draft (I)
1. Componența de start a comisiei.
Petre RĂDESCU,
Ramona GHEORGHE,
Cătălin ZAHARIA
1. Componența comisiei și mod de lucru – propuneri
1.1. Preferabil vor fi colegi psihiatri cu practică privata de psihoterapie1 ;
1.2. Preferabil va fi câte un reprezentant al fiecărui curent de psihoterapie prezent în
România2 ;
1.3. Comisia va adopta un plan dorit a fi realizat pentru perioada de mandat.
1.4. Planul de mandat va fi revizuit anual înaintea CN al ARPP și prezentat AG pentru
aprobare și implementare.
1.5. Amendamentele primite vor fi discutate în urma susținerii de către cel puțin doi membri
ai comisiei și cuprinse în planul de mandat.
1.6. In cazul unor dispute si a lipsei suportului unanim pentru anumite amendamente
acestea se vor supune la vot.
1.7 Comisia va avea întâlniri și corespondențe pe durata mandatului dar cel puțin o întâlnire
în timpul CN al ARPP.
2. Constatările și recomandările comisiei.
2.1. Imagine de ansamblu.
2.1.1. Medicul psihiatru, prin formarea sa, acceptată la nivel european 3 și la nivel național4
este singurul abilitat în gestionarea de ansamblu a persoanelor cu tulburări psihice (cu un
diagnostic ICD, DSM): evaluare, diagnostic, recomandări terapeutice, urmărire evoluție.
2.1.2. Medicul psihiatru, prin formarea sa, acceptată la nivel european 5
, este cel mai potrivit
în gestionarea (managementul) echipelor de suport ce lucrează cu persoanele cu tulburări
psihice (psiholog clinician, psihoterapeut, consilier specializat pentru persoane cu tulburări
psihice, asistent medical specializat pentru persoane cu tulburări psihice, asistent social,
infirmier, alte persoane – Echipa Psy).
2.1.3. Tendința la nivel european 6 este de constituire a profesiei de psihoterapeut cu legea
psihoterapeutului la nivel național, și susținută de adăugarea psihoterapiei ca ocupație
distinctă. Profesia de psihoterapeut ce aduce în prim plan: un demers de evaluare și
descriere a dinamicii patologiei, specific metodelor de psihoterapie și recomandări și
intervenții psihoterapeutice specifice acestora.
2.1.4. Unele dintre curentele de psihoterapie răspândite la nivel european (membre EAP)
folosesc și diagnostic ICD (DSM)7 pentru înlesnirea comunicării între specialiști și în mai
puține cazuri folosesc un sistem de corelații între descrieri specifice scolii respective de
psihoterapie și diagnosticele ICD (DSM); unele curente psihoterapeutice „nu folosesc” nici
un fel de diagnostic8 .
2.1.5. Consilierea specializată pentru persoane cu tulburări psihice este mai degrabă parte
componentă a diferitelor formări de psihoterapie, se poate suprapune peste consilierea
specifică realizată de medicul psihiatru (educație preventivă: psihoigienă, psihoeducație);
doar în unele cazuri este o profesie sau competență de sine stătătoare și aduce completări
specifice9 .
2.1.6. Cererea pentru serviciile medicale psihiatrice/psihoterapeutice la nivel european are
un ritm de creștere mai mare decât capacitatea sistemelor de a pregăti astfel de specialiști
(exista liste de așteptare ce depășesc și 12 luni pentru un consult psihiatric, în unele țări europene.
2.2. Realitatea formală la nivel național.
2.2.1. Medicii psihiatrii au o formare curriculară psihoterapeutică formal stabilită, și care nu
acoperă o formare completă în psihoterapie.
2.2.2. Competențele specifice psihoterapiei sunt acordate pentru toate tipurile de licențiați
cu formare în psihologie clinică dar și în psihoterapie de către CPR.
2.2.3. Nu există o profesie (psihoterapeut) de sine stătătoare în cadrul legislativ românesc.
2.2.4. Există o asociație profesionala umbrelă a asociațiilor care formează psihoterapeuți,
FRP, recunoscuta la nivel european de către forul reprezentativ EAP.
2.2.5. Există o abordare integrată psihiatru-psihoterapeut parțială, un management parțial
al persoanelor cu tulburări psihice, din acest punct de vedere.
2.2.6. Nu există delimitări de graniță cu profesii apropiate: coaching11 , mentoring,
dezvoltare personală, etc.
2.2.7. Nu există o recunoaștere a pregătirii psihoterapeutice (naționale sau europene)
pentru medici (medici psihiatri specialiști sau rezidenți, alte specialități) la nivelul CMR, deși
pentru o perioadă certificatele de libera practică au avut specificat „psihoterapie (abilitate
inclusa in standardul profesional)”.
2.2.8. Nu există un sistem de corelare a programelor de educație continuă prezente în
ambele bresle profesionale (medicală și psihoterapeutică/psihologie).
2.3. Soluții vizate (plan dorit).
2.3.1. Găsirea unei modalități legale de recunoaștere a pregătirii psihoterapeutice de către
CMR pentru ca medicii cu formare completă în psihoterapie să poată oferi servicii
psihoterapeutice care să le fie recunoscute în libera practică și în relație cu CNAS;
2.3.2. Stabilirea categoriilor diagnostice „accesibile” specialiștilor psihoterapeuți (alții decât
psihiatrii) fără consult psihiatric de specialitate;
2.3.3. Completarea pe fond a curriculei medicilor psihiatri cu o componenta informativă
actualizată corespunzătoare formărilor psihoterapeutice existente la nivel național și
european (FRP/EAP/CPR) și cu o componentă formativă, de dezvoltare personală, centrată
pe relația medic-pacient;
2.3.4. Facilitatea accesului medicilor psihiatri la programe informative și formative cu
specific psihoterapeutic prin colaborări cu FRP/CPR (echivalarea punctelor de formare
continua);
2.3.5. Susținerea pe termen lung a legiferării profesiei de psihoterapeut și integrarea
acesteia în ansamblul serviciilor medicale în formula: psihiatru/psiholog
clinician/psihoterapeut/consilier/asistent social (Echipa PSYr – restrânsă);
2.3.6. Susținerea pe termen lung a componentei de consiliere specifică (psihoigienă și
psihoeducație) și integrarea acesteia în ansamblul serviciilor medicale în cadrul Echipei PSYr:
psihiatru/psiholog clinician/psihoterapeut/consilier/asistent social dar cu deschiderea către
celelalte categorii profesionale prezente în sistemul de sănătate mintală (Echipa PSY).
2.4. Formarea medicilor rezidenți – suport pentru structura stagiului de psihoterapie.
2.4.1. Realizarea unui curs de prezentare a metodelor de terapie existente în Romania și
Europa, cu următoarea structură:
2.4.1.1. Material video, oferit de asociațiile profesionale reprezentative național:
I. Prezentare generală teoretică. Durata: 3 ore.
De surprins „filosofia” orientării, particularitățile ei. O foarte scurtă istorie. Patologie
abordată și metode de abordare: trecere în revistă, un exemplu relevant.
II. Ședințe de lucru model. Două ședințe. Durata unei ședințe: 50 min.
III. Comentarii la ședința de lucru model. Durata 15 min.
2.4.2. Discuții de grup, dezvoltare personală, mediate, pe tema relației medic pacient cu
analiza dinamicii psihice personale. Mediatori: de preferat doi, minim un psihiatru cu
formare și practica psihoterapeutica semnificativă.