MALPRAXISUL MEDICAL- PARTICULARITATI IN PSIHIATRIE- Partea 4

 

PROCEDURA IN FATA COMISIEI DE MONITORIZARE SI COMPETENTA PROFESIONALA PENTRU CAZURILE DE MALPRAXIS – PROCEDURA FACULTATIVA

Comisia are competenta de a stabili daca in cadrul actului medical reclamat exista un caz de malpraxis, pe baza unui raport de expertiza intocmit de catre expertul/expertii desemnati de Comisie in acest sens.

Pacientul care se considera victima unui caz de malpraxis sau, dupa caz, succesorii persoanei decedate in urma unui caz de malpraxis pot sesiza Comisia, care stabileste daca exista un caz de malpraxis, in termen de 3 luni de la sesizare. In acest sens, Comisia desemneaza un expert/grup de experti care intocmeste un raport asupra cazului, pe baza caruia Comisia va lua decizia.

Decizia Comisiei poate fi atacata in termen de 15 zile de la comunicare, de orice persoana implicata (pacient, medic, asigurator etc.) la Judecatoria in raza careia a avut loc actul de malpraxis reclamat.

Daca se stabileste ca a existat un caz de malpraxis, persoana vatamata poate solicita instantei acordarea de despagubiri.

 

PROCEDURA IN FATA INSTANTEI

Persoana interesata poate sesiza direct instanta de judecata (civila sau penala, in functie de situatie), nefiind obligata ca in prealabil sa parcurga procedura in fata Comisiei.

In acest caz, reclamantul va trebui sa dovedeasca existenta unui caz de malpraxis, nucleul probatoriului in acest sens fiind, bineinteles, raportul de expertiza medico-legala. „Oricat de clara ar parea greseala din documentele medicale, fara raport de expertiza este aproape imposibila dovedirea malpraxisului reclamat”.

Cel de-al doilea pas ar fi, dovedirea prejudiciului in vederea obtinerii de despagubiri. In aceste situatii, numai instanta de judecata poate obliga persoanele responsabile la plata despagubirilor pentru prejudiciul cauzat prin actul de malpraxis.

Asadar, reclamantul trebuie sa arate instantei ca actul de malpraxis i-a cauzat un prejudiciu moral (dureri fizice, suferinte psihice, restrangerea posibilitatii victimei de a se bucura de viata) si/sau material (sumele de bani platite pentru o interventie chirurgicala care a esuat) si sa arate intinderea acestui prejudiciu.

In timp ce prejudiciul material este simplu de dovedit prin acte, prejudiciul moral este lasat la latitudinea instantei. „Asupra daunelor morale, instanta este chemata sa statueze in echitate, In spiritul si litera legii, pentru a acorda despagubiri apte sa constituie o satisfactie echitabila si proportionala cu suferinta victimei, in functie de imprejurarile concrete ale cauzei, neavand la dispozitie criterii matematice sau economice”.

 

Citeste si: