Eroare impotriva constintei medicale
2.A) Nerespectarea secretului professional
Aceasta presupune o atitudine culpabila a medicului care incalca obligatia negativa de a pastra confidentialitatea asupra datelor si informatiilor personale ale pacientilor, angajand, potrivit art. 642 alin. 3 din Legea 95/2006, raspunderea civila a personalului medical.
Incalcarea vietii private a pacientului are loc atunci cand pacientul este subiectul unei publicitati nedorite.
Atunci cand se incalca confidentialitatea relatiei medic – pacient, apar mai multe consecinte pagubitoare:
- Viitorii pacienti se vor abtine de a solicita prestarea serviciului medical
- Pacientii aflati in cursul tratamentului ar putea sa nu mai fie sinceri si comunicativi cu medicul
Ex: s-a considerat o incalcare a secretului profesional, fapta unui infiermier dintr-un spital psihiatric care a furnizat unui realizator al unui scurt metraj informatii, care au permis acestui realizator sa intre in contact cu o bolnava dependenta de acel spital, chiar daca nu a furnizat informatii cu caracter medical echipei de filmare, dar prin fapta sa a permis unor terti sa adreseze intrebari bolnavei si sa afle de la aceasta fapte pe care le-au prezentat in filmul realizat ( Decizia Consiliului de Stat din Franta in dosarul nr. 150870/1994)
2.B) Defectul( neindeplinirea obligatiei) de informare
Medicul are obligatia pozitiva de informare a pacientului tocmai pentru ca acesta sa isi exprime consimtamantul informat.
Informarea prealabila consimtamantului pacientului este reglementata de art. 4 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului.
Potrivit prevederilor art. 649 din Legea nr. 95/2006, pentru a fi supus la metode de prevenţie, diagnostic şi tratament cu potenţial de risc pentru pacient, după explicarea lor de către medic, medic dentist, asistent medical/moaşă, pacientului i se
solicită acordul scris. Pentru obţinerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moaşa sunt datori să prezinte pacientului informaţii la un nivel ştiinţific rezonabil pentru puterea de înţelegere a acestuia.
Informaţiile furnizate trebuie să conţină diagnosticul, natura şi scopul tratamentului, riscurile şi consecinţele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile şi consecinţele lor, prognosticul bolii fără aplicarea tratamentului [art. 649 alin. (3) din lege).
Personalul medical, înainte de efectuarea intervenţiei medicale, este obligat să purceadă la o informare corectă, completă şi pe înţelesul pacientului cu privire la starea sănătăţii sale, metodele de prevenţie, diagnostic şi tratament, riscurile acestora precum şi consecinţele neacordării asistenţei medicale.
Dovada indeplinirii obligatiei de informare poate fi facuta cu orice mijloc de proba. In practica se constata utilizarea unor inscrisuri tipizate semnate de catre pacient.
Literatura de specialitate in domeniul malpraxisului medical a precizat ca este de preferat ca acel consimtamant al pacientului sa nu fie obtinut pe un tipizat. In vederea protejarii medicului si a unitatilor sanitare este indicat ca acel consimtamant sa fie personalizat pentru fiecare specialitate medicala in parte, daca nu este posibila obtinerea unui consimtamant specializat pentru fiecare pacient in parte.
In caz de urgenta sau in situatia imposibilitatii informarii, medicul este scutit de obligatia de informare. Interesul pacientului legitimeaza limitarea informarii in privinta diagnosticului. ICCJ a inlaturat responsabilitatea medicului psihiatru care a lasat pacientul in stare de ignoranta cu privire la patologia exacta, in cazul unei psihoze maniac- depresive, in interesul pacientului.
2.C) Refuzul sau necontinuitatea ingrijirilor medicale
Refuzul: Potrivit dispozitiilor art. 652 alin. 1 si 3 din Legea nr. 95/2006 medicul, medicul dentist, asistentul medical sau moasa au obligatia de a acorda asistenta medicala sau ingrijiri de sanatate unei persoane doar daca au acceptat-o in prealabil ca pacient.
Exceptie de la aceasta regula este situatia de urgenta in care medicul are obligatia de a accepta pacientul, cand lipsa asistentei medicale poate pune in pericol, in mod grav si ireversibil, sanatatea sau viata pacientului. In aceasta situatie refuzul medicului atrage raspunderea acestuia.
Ex: Trebuie precizat daca este justificata cererea minorei si a parintilor sai de a intrerupe sarcina, sau in interesul copilului se impune pastrarea sarcinii?
Cazul unei fetite de 11 ani insarcinata, cu sarcina in saptamana a 22-a, a solicitat impreuna cu parintii ei efectuarea unui avort. Solicitarea a fost formulata in fata unei institutii medicale din Romania in vederea practicarii intreruperii de sarcina, institutia a refuzat interventia.
Justificarea institutiei: au precizat ca se afla in situatia unui avort la cerere, care potrivit legislatiei in vigoare se poate realize daca sarcina nu a depasit varsta de 14 saptamani, si nu in prezenta unui avort terapeutic, care poate avea loc oricand atunci cand viata, sanatatea sau dezvoltarea persoanei insarcinate o impun.
Potrivit art. 2 alin. 3 din legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
Intreruperea cursului sarcinii are caracter terapeutic pentru urmatoarele motive: gravida este copil in varsta de 11 ani, gravida a fost victima unui abuz sexual din partea unei rude , exista riscuri majore pentru sanatatea mintala a gravidei in cazul evolutiei la termen a sarcivii, exista si o incapacitate psihologica a gravidei de a indeplini rolul de mama la varsta de 11 ani.
Concluzie: Ne aflam in situatia unui refuz al acordarii asistentei medicale, fiind situatia unui avort terapeutic. Avortul s-a realizat finalmente in Marea Britanie.
Necontinuitatea ingrijirilor medicale sau abandonul: Potrivit art. 653 alin. 1 din Legea 95/2006 atunci cand medicul a acceptat pacientul, relatia poate fi intrerupta in urmatoarele cazuri:
- Odata cu vindecara bolii;
- De catre pacient;
- De catre medic, in urmatoarele situatii:
( i) Atunci cand pacientul este trimis altui medic, furnizand toate datele medicale obtinute, care justifica asistenta altui medic cu competente sporite;
In aceasta situatia nu ne aflam in situatia unei intreruperi a relatiei medicale ci in situatia unei finalizari a acesteie.
( ii) Pacientul manifesta o atitudine ostila sau ireverentioasa fata de medic ( art. 654 alin. 2 din Legea 95/2006)
In aceasta situatie medicul va notifica pacientului dorinta terminarii relatiei, inainte cu minimum 5 zile, pentru ca pacientul sa gaseasca o alternativa. Pana la gasirea unei alternative, daca situatia o impune medicul asigura continuitatea tratamentului medical.
Ex: se considera o cauza de abandon al pacientului externarea pripita, nejustificata de interesul pacientului.
CIteste si: